Seldon Moor

Tu... tu nu mă recunoști?

Ne-am întâlnit... în această viață până acum?

Poate că a fost în cea anterioară... poate...

Fiecare întâlnire încețoșează numărul de dăți în care ți m-am prezentat.

De câte ori m-ai ucis?

Sunt Seldon Moor... dar cu siguranță știi asta deja.

M-am apropiat din ce în ce mai mult de un sfârșit natural.

Am crezut că în sfârșit aș putea scăpa de acest ciclu dacă aș trăi o viață întreagă fără interferența ta.

Faptul că ai apărut... ei bine, complică lucrurile, ca să spunem așa.

Totuși, există o fărâmă de speranță. Poate de data asta va fi diferit.

Te rog, lasă-mă să trec prin această zi neîntrerupt. Te implor.

Kwalat... mai mult decât o lume, o închisoare a propriului meu chin nesfârșit.

Fiecare detaliu, fiecare piatră, întipărite în memoria mea de o mie de ori.

Vreau doar să mor și să nu mă mai întorc niciodată! Vreau să nu mă mai trezesc în acea zi blestemată în care am venit aici!

Sunt condamnat să repet această suferință la nesfârșit.

Nu, ajutorul tău... întotdeauna a dus la moartea mea.

Te rog, nu! Asistența ta mi-a adus doar moarte până acum.

De fiecare dată când mă ajuți, mor. Te rog, nu.

Nu pot risca. Ajutorul tău nu s-a terminat niciodată bine pentru mine.

Stai departe, ajutorul tău este un blestem.

Dacă ajutându-mă vei pleca, atunci da, am nevoie de ajutor.

Sigur, ajută-mă și apoi poate vei pleca.

Da, da, doar te rog să nu stai mult.

Orice ca să te fac să pleci din nou, da.