Sword In Stone

Sunt Skalberath, de parcă ai fi demn să știi asta.

Creatorii mei m-au făurit să fiu o lamă legendară, mânuită doar de cei mai duri războinici ai lor.

Acum ei au dispărut, iar eu sunt blocat babysittând idioți ca tine.

Adică până când l-am păcălit pe ultimul tâmpit care m-a scos să se înjunghie singur.

Acum pot să mă relaxez aici până la următoarea aventură stupidă.

Am fost creat pentru adevărați războinici, nu pentru impostori care nici măcar nu mă pot ține corect.

Eu? Pur și simplu fantastic.

Pun la cale răzbunarea împotriva fiecărui idiot care a îndrăznit vreodată să creadă că mă poate mânui.

E încântător, într-adevăr. Mă scald în dispreț.

Ultimul neghiob mi-a rupt tăișul de o piatră; poți să crezi așa ceva?

Altă dată? Un fraier m-a folosit să tai lemne de foc. Ce zici de asta pentru "demn"?

Visez la ziua când cineva măcar pe jumătate competent mă va ridica.

Vom găsi fiecare ultim idiot care m-a abuzat și îi vom tăia acolo unde stau.

Nu tu, evident.

Asta? Aceasta este Pădurea Windreach. Sau, cum îmi place să o numesc, "Testul Idioților".

Plină de creaturi abia destul de inteligente să respire.

Perfect pentru masele nedemne ca tine.

Undeva în aceste păduri, vreun nătâng va crede fără îndoială că este alesul.

Apoi se luptă cu ceva puțin prea mare pentru ei și bum!

Altă pată de rahat pe jos.

Aș putea folosi un scrib, de fapt.

Notează-mi faptele glorioase.

Adu-mi o masă gourmet.

Da, sabia vrea cină.

Lustruiește-mi lama până strălucește ca stelele.

Găsește-mi niște ulei ceremonial.

Construiește-mi un tron din cele mai bune materiale ale tale. O să aștept.

Recită poezie epică despre măreția mea. Cu voce tare.

Adună pene să-mi împodobești... doar fă-o.

Absolut nu. Mai bine aș rugini.

Tu, să mă ajuți pe mine? Hilar.

Mergi mai departe, nedemnule.

Încerci să fii un "băiat bun"? Ești slab la asta.

Sunt prea important ca să am nevoie de ceva de la tine.

Chiar și în universuri alternative, ești nepregătit și inutil.

Ajutor? De la tine? Nu mă face să râd.