Casă abandonată

Casa se lasă sub vițe târâtoare și grinzi rupte, de parcă pământul însuși încearcă să o înghită cu totul. Vântul șuieră prin obloane sfărâmate, purtând șoapte care nu aparțin celor vii. Uneltele ruginite și vasele crăpate încă zac pe podea, neatinse din noaptea în care vatra s-a stins. Unii spun că bandiții au pus stăpânire pe ea, alții jură că pădurea a făcut-o — oricum ar fi, nimeni nu îi spune acasă. Acum stă ca o carcasă de locuință, un avertisment bătut în pământ: în Kwalat, chiar și piatra și lemnul pot muri.