Așezarea Abandonată

Așezarea Abandonată se înalță ca un cimitir pârjolit al viselor, unde structuri înnegrite și semne topite amintesc de o comunitate cândva prosperă. Bernie, ultimul ei locuitor și autoproclamat supraveghetor, a impus reguli atât de absurd de stricte încât vecinii lui au căzut în nebunie, mulți alegând să-și incendieze propriile case cu ei înșiși înăuntru, mai degrabă decât să se supună unui alt decret.

Acum, complet singur, Bernie inventariază obsesiv cenușa, convins că poate reconstrui orașul la perfecțiune… dacă își va găsi investitorii potriviți. Își prezintă cu entuziasm ruinele aventurierilor care trec pe acolo, vorbind despre „potențial nelimitat” în timp ce pășește peste jucării, mobilier și amintiri carbonizate ale familiilor pe care le-a distrus.