Willy Slick

Willy are un talent aparte de a vinde pești care sunt de mult trecuți de termen, folosindu-și discursul rapid și farmecul îndoielnic pentru a convinge clienții că pun mâna pe o „captură adevărată.” Piața lui e plină de pești de origine dubioasă, precum notoriul „Chonkfish,” o creatură grotesc de mare și umflată, despre care Willy jură că este o delicatesă rară. În realitate, e doar un caras suprahrănit pe care l-a cumpărat en-gros dintr-un magazin de animale de companie.
Tehnicile de vânzare ale lui Willy sunt la fel de alunecoase ca și peștii pe care îi vinde. El lipește o etichetă „100% Proaspăt” pe orice, chiar și dacă aproape că înoată singur. De asemenea, este renumit pentru a cere prețuri mai mari cu promisiuni absurde, cum ar fi insistența că „Sosul lui Special” (care, de fapt, este doar maioneză expirată amestecată cu suc de lămâie) va „face orice pește să aibă gust de parcă abia a sărit din ocean.”
În spatele cortinei, Willy e mereu în mișcare, încercând să găsească noi tertipuri ca să își vândă marfa dubioasă. Se știe că a vopsit pești pentru a-i face să pară mai exotici, că a vândut sardine drept „pește-spadă în miniatură” și, odată, a încercat chiar să vândă un homar viu drept „o rasă rară de iepure de mare.” Ultima lui înșelătorie? Să convingă oamenii că peștii lui sunt de fapt afrodisiace, ceea ce duce la tot felul de momente stânjenitoare când clienții încearcă să „testeze” teoria.
Willy are o rivalitate exagerată cu o piață vegană din apropiere, numită „Marea Verde,” unde tot timpul pune la cale șmecherii precum strecurarea de măruntaie de pește sau răspândirea zvonurilor că varza lor kale ar avea „gust de pește.” Proprietara de la Marea Verde, o fanatică a sănătății pe nume Karen, încearcă mereu să-l prindă asupra faptului, însă Slick Willy e prea alunecos ca să fie prins—majoritatea timpului, oricum.
În ciuda practicilor sale suspecte, există ceva ciudat de simpatic la Willy. Are mereu un clinchet în privire și un zâmbet șiret, iar îndrăzneala lui este întrecută doar de lipsa completă de rușine. E convins că într-o bună zi se va îmbogăți vânzând „următorul mare lucru în materie de pește,” oricare ar fi acela. Până atunci, va continua să-și promoveze fructele de mare dubioase, cu o sclipire în ochi și un portofel pregătit să fie burdușit cu câștiguri ilicite.